Leave a comment

Texting – arta conversației în 160 de caractere

Screenshot_2014-01-14-14-03-13Nu cred că există cineva care să poată să spună sincer că nu a trimis niciun mesaj, că texting nu începe încet încet să i se pară tot mai familiar și, mai mult decât atât, că nu l-a folosit. Acțiunea, nu neapărat cuvântul.

Mă uitam, fcors, pe Mashable și-am dat de un articol foarte simpatic despre texting etiquette, luând peste picior la modul evident, dar drăguț, micile dileme pe care le poate avea un om atunci când începe să trimită și (probabil că vrea să) primească mesaje. De la sfaturile „clasice” Never. Text. First, Cut out unnecessary characters până la How to text laugh at jokes. 

Ce e mișto pentru mine citind articolul ăsta este faptul că, și oamenii care stau prin preajma mea știu asta, sunt un pic nebună când vine vorba de trimis mesaje. Adică prefer modul ăsta de comunicare vorbitului la telefon. Nu-mi place mie în mod special să vorbesc la telefon pentru că nu pot să fac prea multe lucruri în rest, și cum multitaskingul ne omoară, prefer să trimit mesaje, în timp ce eventual am și alte conversații, beau o cafea, fumez o țigară, ascult o piesă mișto sau mă uit la un film. Nu pot să mă uit la filme și să vorbesc la telefon. Deci go for texting. Și, după cum a aflat și tata într-o lună când s-a uitat pe ce îi plătește abonamentul fiică-sii, a descoperit un număr destul de mare de sms-uri trimise. Foarte mare. Prea mare.

Conversațiile prin mesaje sunt mai succinte, mai la obiect, nu se pierd în „ăăăă”, „îîîîî”, „uuuhhhmmmmm” și alte umpluturi de genul ăsta, e uneori mai ușor să arunci câte un punchline și, dacă nu îți convine ceea ce citești, poți să înjuri că nu te aude nimeni. Mă rog, în principiu. Parcă aduce un pic și a bilețele din generală și dă o senzație de complicitate pentru că nu „aude” nimeni ceea ce scrii tu în mesajul ăla. Ah, și poți să nu mai răspunzi când te plictisești. „Ah, îmi murise telefonul, scuzeeee.”(N.B. Certatul prin mesaje nu e așa de amuzant. CAPS LOCK-ul nu e suficient de puternic pentru nivelul de urlete pe care vrei să-l atingi tot timpul.)

Dar problema cu mesajele (da, o recunosc) e că se subțiază un pic conversațiile. Oricât de meaningful poate să pară un text 6 în 1, cu sufletul vărsat acolo după 2 pahare de vin, nu se compară cu o conversație de-adevăratelea, în care stai față în față nu doar cu paharul tău de vin. Cu gafele și backspace-urile asumate. Și cu emoticoanele pe față, nu doar pe ecran. Mă rog, asta pornind de la premisa că-ți place să ai conversații cu persoana de la capătul celălalt al send-ului și că îți asumi și tăcerile dubioase care pot să apară într-o interacțiune nemediată. Și nu spun că noi, cei care trimitem mesaje, nu suntem în stare să susținem o conversație mai lungă sau cu fraze mai complexe. Doar că nu vrem tot timpul.

Ajungem foarte închiși în fereastra aia mică, ne vărsăm (cvasi-)emoțiile în bule colorate și avem senzația că empatizăm cu succes, că flirtăm, că ascultăm, că suntem alături de altcineva, că suntem conectați la un super nivel (nu, nu vorbesc de sexting). Și observația asta nu tocmai constructivă vine de la un om căruia îi plac mult cuvintele scrise. Ah, bun, alea scrise de mână sunt muult mai mișto. (Cu dezavantajele de rigoare; ca-ntr-o dezbatere cărți vs E-books.) Și-atunci mă gândesc că au avut dreptate oamenii de la Samsung să-i spună S4-lui meu Life Companion, și chiar numai din perspectiva faptului că trec prin tot felul de stări uitându-mă la el, și mă uit foarte mult timp la el.

Nu cred că o să ajung să prefer vorbitul la telefon prea curând (nu se pune când vorbesc cu ai mei, de ei îmi place oricum; și nu se pune nici atunci când conduc pentru ore multe singură pe drumurile patriei), dar poate că ar ajuta dacă mi-aș gândi reply-urile în mai mult de 160 de caractere. Chiar dacă explicitul exagerat nu-mi stă în fire.

(Cred că pe această cale oficială îmi cer scuze și pentru momentele în care oamenii din jurul meu își doresc să-mi arunce telefonul departe departe, doar ca să nu mai audă „trring”-ul de la mesaje și să ajungă să mă vadă și fără el în mână.)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: