Leave a comment

Ne-am mutat în 2.0!

Du-mă cu 5 ani în urmă.

E 2006, eu am 16 ani, sunt activă tare pe-un forum. Mama vine acasă cu Jurnalul, Adevărul și Cosmopolitan, dă drumul la radio pe Europa sau la TV pe ceva știri. Îmi citește niște titluri, vedem niște reclame, comentăm gagicile fotoșopate din plin din Cosmo și mai tragem cu ochiul la TV.

Dacă e dimineață mă trezește jingle-ul Europa eeeeeF eeeeM clar! Ceva știri, horoscop, un pic de meteo și țuști la școală. În clasa a 10-a deja era RDS cable link și în Hunedoara – stătea lumea pe messenger și pe hi5 într-o veselie. Forumuri not so much. Știrile le aflam de la profi sau de la TV, apoi le mai comentam prin pauze dacă erau savuroase din ceva puncte de vedere.

Hai înapoi în prezent!

E 2011, eu am aproape 21 de ani și scriu pe un blog. Dimineața îmi verific mailurile, Facebook, Twitter și câteva site-uri de știri, în funcție de poziționarea mea pe hartă în momentul respectiv. Nu mi-am mai cumpărat un ziar de nu-știu-când, reviste muuult prea puține și majoritatea informațiilor din domeniul pe care îl studiez le găsesc cu gugăl sau în mail, prin newsletters. Mama îmi zice pe mail sau pe messenger ce a mai aflat. Îmi trimite și câte-o poză într-un atașament sau un link pe care trebuie să îl citesc.

Jurnalism online? Normal! Când ne mișcăm în halul ăsta de rapid, scroll-uim prin toate informațiile cât mai repede, mai puțină lume stă liniștită la o cafea dimineața cu ziarul în mână. Nu e moartea print-ului, n-aș putea să merg până acolo. Dar e ascensiunea pixelilor. Citim știrile pe net, ne orientăm în funcție de tag-uri pe care s-o aprofundăm sau nu, vedem galeria întreagă de poze, dăm și un share link-ului dacă e de share-uit, eventual un comentariu.

Și-atunci PR-ul e adaptat. Zicea Victor Kapra la PRbeta despre lucrurile pe care PR-ul unei companii trebuie neapărat să le facă în conformitate cu noua ordine – de la comunicate de presă scrise cu și fără diacritice (news ready oricum), la media centers din care jurnalistul să poată lua ușor poze, clipuri, logo, etc. E nevoie de conștientizarea acestor „amănunte” ca reguli, zic eu. Nu mai poți, în 2011, să neglijezi aspectele astea. Poate în 2006 puteau fi trecute cu vederea.

Ca PR, trebuie grijă infinit mai multă de când suntem 2.0. Nu e suficient să știi ce scriu 3 ziariști despre tine, trebuie să vezi cum ești văzut pe Facebook, câte retweeturi ai, cât de mulți bloggeri vorbesc despre tine și cum îți reflectă ei imaginea. Un pic mai greu ca înainte, cred. Bloggerii sunt lideri de opinie, nu îi poți neglija. Pe Facebook e ușor să te promovezi! Cu Twitter-ul ești mult mai aproape de public. Și toate astea pot să devină și surse de informație pentru jurnaliștii 2.0. Tricky, zic eu. Și frumos în același timp🙂

De ce frumos? Păi în 2006 nu citeam opiniile atâtor oameni despre atâtea teme. În 2006 nu aveam campanii și moduri de promovare atât de „colorate”. În 2006 nu puteam să îmi dau seama de reacția oamenilor la știri decât după mult mai mult timp. În 2006 nu primeam știri despre brandurile mele favorite în mail sau pe profilul de pe rețeaua de socializare. Și nu găseam cu atâta ușurință 7 articole relevante și documentate scriind doar câteva cuvinte cheie. Mie-mi place așa. Aștept să văd cum va fi când, sper eu, o să pot comenta și din altă perspectivă, nu doar  didactică sau bazată pe experiența altora🙂

(sursa foto)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: